băníe sf [At: NECULCE, L. 237 / Pl: ~ii / E: ban1 + -ie] (Înv) 1-3 Perioadă cât cineva era ban1 (1-3). 4-6 Titlu de ban1 (1-3). 7-9 Reședință a banului1 (1-3).

BĂNÍE, bănii, s. f. 1. Funcția sau rangul de ban2. 2. Reședința banului2. – Ban2 + suf. -ie.

BĂNÍE, bănii, s. f. 1. Funcția sau rangul de ban2. 2. Reședința banului2. – Ban2 + suf. -ie.

BĂNÍE, bănii, s. f. Funcția sau rangul de ban2. Doamne, măria-ta, Să-mi dăruiești bănia... Domnul dacă auzea, Bănia că-i juruia. POP., la HEM.

BĂNÍE, bănii, s. f. (Înv.) 1. Funcția sau rangul de ban2. 2. Reședința banului2. – Din ban2 + suf. -ie.

băníe s. f., art. bănía, g.-d. art. băníei; pl. băníi, art. băníile

băníe s. f., art. bănía, g.-d. art. băníei; pl. băníi, art. băníile

bănie f. demnitatea sau rangul de Ban: bănia județului Mehedinți, bănia Craiovei.

băníe f. Funcțiunea de banat. Locuința lui. Banat.

bania v. banjo.

BĂNIA, com. în jud. Caraș-Severin; 2.125 loc. (1991).