Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru bandulă

bandúlă sf [At: BART, E. 121 / Pl: ~le / E: nct] (Mrn) Pară de lemn îngreunată cu plumb, fixată la capătul unei frânghii subțiri, care se aruncă pe țărm spre a se lega de ea și a se trage parâmele de acostare.
BANDÚLĂ, bandule, s. f. Pară de lemn îngreuiată cu plumb, fixată de o frânghie, care ajută la aruncarea parâmelor grele de legare a navei la acostare. – Et. nec.
BANDÚLĂ, bandule, s. f. Pară de lemn îngreuiată cu plumb, fixată la capătul unei frânghii subțiri, care se aruncă pe țărm spre a se lega de ea și a se trage parâmele de acostare. – Et. nec.
BÁNDULĂ, bandule, s. f. (Mar.) Frînghie mai ușoară, care ajută la aruncarea parîmelor grele. Bandula, aruncată cu dibăcie ca o granată de mînă, căzu departe pe uscat. BART, E. 131.
BANDÚLĂ, bandule, s. f. (Mar.) Frânghie care ajută la aruncarea parâmelor grele între nave sau între o navă și malul de acostare.
bándulă (frânghie) s. f., g.-d. art. bándulei; pl. bándule
bándulă s. f., g.-d. art. bándulei; pl. bándule
pistól-portbandúlă s. n. (sil. mf. port-)
BANDÚLĂ s.f. (Mar.) Frânghie lungă, cu o greutate de lemn la un capăt, care ajută la prinderea și la tragerea parâmelor grele. [< it. bandola].
BANDÚLĂ s. f. frânghie subțire, cu o greutate de lemn la un capăt, la prinderea și la tragerea parâmelor grele. (< it. bandola)
BANDÚLĂ ~e f. Greutate fixată la capătul unei frânghii care se aruncă pe țărm pentru a lega și a trage parâmele de acostare. /<it. bandola

Bandulă dex online | sinonim

Bandulă definitie

Intrare: bandulă
bandulă