Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru backhand

backhand sn [At: DN3 / P: bec-hend / V: bec-hend / Pl: ~uri / E: eg backhand] 1 Partea din afară a rachetei de tenis ținute corect în mână. 2 (Pex) Lovitură dată cu această parte a rachetei. 3 (Pex) Rever.
BACKHAND, backhanduri, s. n. Partea din afară a rachetei de tenis ținute corect în mână; p. ext. lovitură executată cu această parte a rachetei; rever. [Pr.: béchend] – Din engl. backhand.
BACKHAND s. n. Partea din afară a rachetei de tenis ținute corect în mână; p. ext. lovitură dată cu această parte a rachetei; rever. [Pr.: béchend] – Cuv. engl.
backhand (angl.) [pron. békhend] (back-hand) s. n., pl. backhanduri
BACKHAND s.n. Lovire a mingii la tenis din rever (2), mâna care ține racheta având palma îndreptată spre corp. [Pl. -duri, pron. béc-hend, var. bechend s.n. / < engl. backhand].
BACKHAND BÉC-HEND/ s. n. (tenis) lovitură a mingii care se execută răsucind trunchiul spre stânga, cu ducerea piciorului drept peste cel stâng, urmată de retragerea rachetei spre partea stângă și înapoi. (< engl. backhand)

Backhand dex online | sinonim

Backhand definitie

Intrare: backhand
backhand substantiv neutru
  • pronunție: engl. béchend