ațișoáră sf [At: ȚICHINDEAL, F. 156 / Pl: ~re / E: ață + -ișoară] 1-22 Ațică (1-22).

AȚIȘOÁRĂ, ațișoare, s. f. Diminutiv al lui ață. – Ață + suf. -ișoară.

AȚIȘOÁRĂ, ațișoare, s. f. Diminutiv a lui ață. – Ață + suf. -ișoară.

AȚIȘOÁRĂ, ațișoare, s. f. Diminutiv al lui ață; ață subțire. Poame înșirate pe o ațișoară.

AȚIȘOÁRĂ, ațișoare, s. f. Diminutiv a lui ață.

ațișoáră s. f., g.-d. art. ațișoárei; pl. ațișoáre

ațișoáră s. f., g.-d. art. ațișoárei; pl. ațișoáre

ațișoáră f. (răd. ață). Joc care consistă dintr’un cerc de ață pe care unu-l ține cu degetele amînduror mînilor, și altu-l ĭa tot așa dîndu-ĭ diferite forme.