18 definiții pentru autoservire
autoserví vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~vesc / E: drr autoservire] A se servi pe sine însuși. autoservíre sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ri / E: auto1- + servire] 1 Servire de către sine însuși. 2 Procedeu de servire în magazine sau localuri de alimentație publică, potrivit căruia clienții se servesc singuri. 3-4 Magazin sau local de alimentație publică unde clienții se servesc singuri. 5 Muncă depusă de preșcolari, de elevi și studenți, pentru asigurarea unor condiții igienice și estetice de trai în comun. AUTOSERVÍ, autoservesc,
vb. IV.
Refl. A se servi singur (într-un magazin, într-un restaurant special amenajat). [
Pr.: a-u-] – Din
autoservire (derivat regresiv).
AUTOSERVÍRE, autoserviri,
s. f. 1. Acțiunea de a se servi singur; sistem de desfacere a mărfurilor în magazine speciale sau a mâncării și a băuturii în restaurante, în care clientul se servește singur.
2. Magazin sau local de alimentație publică în care se practică acest sistem. [
Pr.: a-u-] –
Auto1- +
servire. Cf. engl. self-service. AUTOSERVÍ, autoservesc,
vb. IV.
Refl. A se servi singur (într-un magazin special amenajat). [
Pr.: a-u-] – Din
autoservire (derivat regresiv).
AUTOSERVÍRE s. f. Mod de desfacere a mărfurilor în magazine speciale sau a mâncării în restaurante, în care clientul se servește singur. [
Pr.: a-u-] –
Auto1- +
servire (după
rus. samoobslujivanie).[1]
!autoserví (a se ~) (a-u-)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se autoservéște,
imperf. 3
sg. se autoserveá;
conj. prez. 3 să se autoserveáscă
autoservíre (a-u-)
s. f.,
g.-d. art. autoservírii; (magazine)
pl. autoservíri
autoserví vb. (sil. a-u-) → servi autoservíre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoservírii; pl. autoservíri AUTOSERVÍRE s. (englezism) self-service. AUTOSERVÍ vb. IV refl. A se servi singur. [<
auto1- +
servi, cf. fr. autoservir].
AUTOSERVÍRE s.f. Acțiunea de a se autoservi. ♦ Procedeu de servire în magazine sau localuri de alimentație publică, potrivit căruia clienții se servesc singuri. ♦ Muncă depusă de preșcolari, elevi și studenți, prin care aceștia contribuie la asigurarea unor condiții igienice și estetice optime de trai în comun. [<
autoservi, după engl. self-service].
AUTOSERVÍ vb. refl. a se servi singur (într-un magazin, într-un restaurant). (< autoservire)
AUTOSERVÍRE s. f. mod de servire în magazine, localuri de alimentație publică, prin care clienții se servesc singuri. (după rus. samoobshujivanie, engl. self-service)
AUTOSERVÍRE f. Servire în magazine speciale sau în localuri de alimentație publică în care clientul se servește singur. [G.-D. autoservirii] /auto- + servire autoserví vb. refl. IV (lb. vorbită, pleonastic) A se servi singur ◊ „Vali întreabă dacă poate să se autoservească.” (din autoservire; Th. Hristea P.E. 190) autoservíre s. f. 1966 Magazin în care cumpărătorii nu sunt serviți de vânzător, ci au acces direct la marfă v. supermagazin, inscripționare, ceainărie-cofetărie, lacto-bar (din auto1- + servire, după engl. self-service; cf. rus. samoobslujivanie; Th. Hristea P.E. 189190, FC I 131; DEX, DN3) Autoservire dex online | sinonim
Autoservire definitie
Intrare: autoservi
autoservi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: autoservire
autoservire substantiv feminin