autogenétic, ~ă a [At: DN3/ P: a-u~ / Pl: ~ici, -ice / E: ger autogenetisch] 1 Referitor la autogeneză. 2 De autogeneză. 3 Propriu autogenezei.

AUTOGENÉTIC, -Ă, autogenetici, -ce, adj. De autogeneză. [Pr.: a-u-] – Din germ. autogenetisch.

AUTOGENÉTIC, -Ă, autogenetici, -ce, adj. De autogeneză. [Pr.: a-u-] – Din germ. autogenetisch.

autogenétic adj. (sil. a-u-) → genetic

AUTOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la autogeneză. [Cf. germ. autogenetisch].

AUTOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la autogeneză. (< germ. autogenetisch)

secvență autogenetică, (engl.= autogenetic sequence) s. litologică formată intrabazinal, grație variațiilor locale a condițiilor de sedimentare; ea nu poate avea extindere regională și este greu corelabilă (ex. s. tempestitică, s. turbiditică tip → Bouma).