autodeclanșá vr [At: DEX2 / P: a-u~ / Pzi: ~șéz / E: auto2- + declanșa] A se declanșa automat.

autodeclanșáre sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~șări / E: autodeclanșa] Declanșare automată Si: (rar) autodeclanșat1.

autodeclanșát1 sn [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: autodeclanșa] (Rar) Autodeclanșare.

AUTODECLANȘÁ, pers. 3 autodeclanșează, vb. I. Refl. A se declanșa automat. [Pr.: a-u-] – Auto1- + declanșa.

AUTODECLANȘÁRE, autodeclanșări, s. f. Acțiunea de a se autodeclanșa. [Pr.: a-u-] – V. autodeclanșa.

AUTODECLANȘÁ, pers. 3 autodeclanșează, vb. I. Refl. A se declanșa automat. [Pr.: a-u-] – Auto2 + declanșa.

AUTODECLANȘÁRE, autodeclanșări, s. f. Acțiunea de a se autodeclanșa. [Pr.: a-u-] – V. autodeclanșa.

autodeclanșá vb. (sil. a-u-) → declanșa

AUTODECLANȘÁRE s.f. Declanșare automată. [< auto1- + declanșare].

AUTODECLANȘÁ vb. refl. a se declanșa automat. (< auto1- + declanșa)

A SE AUTODECLANȘÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se declanșa automat. /auto- + a (se) declanșa