asmuța vt [At: ODOBESCU, S. I, 106 / V: azm- / Pzi: asmut / E: ns cf lp ex-mucciare] 1-6 A asmuți (1-6). asmuțáre sf [At: DA / V: azm- / Pl: ~țări / E: asmuța] 1-6 Asmuțire (1-6). asmuți vt [At: ODOBESCU, S. I, 464 / V: azm- / Pzi: asmút și -țesc / E: ns cf lp *ex-mucciare] 1 A îndemna câinii, cu strigăte caracteristice, să atace un om sau un animal Si: a asmuța, a asmute, a asmuța, a asumuța, a sumuța. 2 (Pex) A întărâta câinii. 3 (Fig) A instiga pe cineva la acte violente. 4-5 (Fig) A incita la (ceartă sau) revoltă. 6 (Fig) A excita. asmuțíre sf [At: PONTBRIANT, D. / V: azm- / Pl: ~ri / E: asmuți] 1 ]ndemnare a câinilor să atace Si: asmutere, asmuțare, asmuțat1, asmutătură, asmuțeală, asmuțit1, asmuțitură, asumuțare, asumuțat1. 2 (Pex) Întărâtare a câinilor Si: asmutere, asmuțare, asmuțat1, asmuțătură, asmuțeală, asmuțit1, asmuțitură, asumuțare, asumuțat1. 3 (Fig) Instigare a cuiva la acțiuni violente Si: asmutere, asmuțare, asmuțat1, asmuțeală, asmuțit1, asumuțare, asumuțat1. 4-5 (Fig) Incitare la (ceartă sau) revoltă Si: asmutere, asmuțare, asmuțat1, asmuțeală, asmuțit1, asumuțare, asumuțat1. 6 (Fig) Excitare. ASMUȚÁRE s. f. v. asmuțire. ASMUȚÍ, asmút,
vb. I.
1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine.
2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [
Var.:
asmuțá vb. I] –
Et. nec. ASMUȚÍRE, asmuțiri,
s. f. Acțiunea de a asmuți. [
Var.:
asmuțáre s. f.] –
V. asmuți. ASMUȚÁRE s. f. v. asmuțire. ASMUȚÍ, asmút,
vb. IV.
1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine.
2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [
Var.:
asmuțá vb. I.] –
Et. nec. ASMUȚÍRE, asmuțiri,
s. f. Acțiunea de a asmuți. [
Var.:
asmuțáre s. f.] –
V. asmuți. ASMUȚÁRE s. f. v. asmuțire. ASMUȚÍ, asmút,
vb. IV.
Tranz. 1. (Cu privire la cîini) A îndemna la urmărire, la atac, a întărită prin anumite strigăte. Să asmuțim cîinii pe el. PAS, L. I 16. Asmuții cîinii la dînsa, ca să o sfîșie. ISPIRESCU, L. 384. Pe cerb că-ntîlnea. Arcul că-ntindea, Șoimi că trimetea, Copoi c-asmuțea. TEODORESCU, P. P. 66. ♦ (Subiectul este altceva sau altcineva decît omul) A stîrni. Porcii înjunghiați asmuțeau cîinii caselor. DELAVRANCEA, la HEM.
2. Fig. (Cu privire la oameni) A stîrni, a ațîța, a îndemna la acțiuni dușmănoase împotriva cuiva). Într-o fugă se ducea Și pe turci îi asmuțea. TEODORESCU, P. P. 554. ◊
Refl. reciproc. Copiii de pe drumuri își făcură din ochi, asmuțindu-se asupra gușatului. DELAVRANCEA, T. 122.
3. Fig. A îndemna, a stimula la ceva; a excita. Și-asmuțea gîndul, îl gonea din muche în muche, de p-un plai p-altul. DELAVRANCEA, S. 14. ◊
Refl. Cu moartea domnului trebuiau acum să le renască [boierilor] nădejdile și să se asmuță ale lor nalte rîvniri. ODOBESCU, S. I 106. ♦ (Neobișnuit, cu privire la alimente) A face să fie mai excitant, mai picant. Storci într-un vas zeama parfumată a mai multor lămîi gustoase... [și] ca să-nviezi și să mai asmuți acea smeadă și diafană salce (= sos), răspîndești d-asupră-i un oacheș nor de piper. ODOBESCU, S. I 464. – Variantă:
asmuțá, asmúț (ISPIRESCU, L. 302),
vb. I.
ASMUȚÍRE, asmuțiri,
s. f. Acțiunea de a
asmuți. Asmuțirea cîinilor. – Variantă:
asmuțáre s. f. ASMUȚÁRE s. f. v. asmuțire. ASMUȚÍ, asmút,
vb. IV.
Tranz. 1. A îndemna un câine la urmărire, la atac, a-l întărâta prin anumite strigăte.
2. Fig. A stârni, a ațâța, a îndemna pe cineva la acțiuni dușmănoase.
3. Fig. A îndemna, a stimula la ceva; a excita. [
Var.:
asmuțá vb. I.] –
Lat. *assubmotiare. ASMUȚÍRE, asmuțiri,
s. f. Acțiunea de a asmuți. [
Var.:
asmuțáre s. f.]
asmuțí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. asmút, 3
sg. asmúte;
conj. prez. 3 să asmútă
asmuțíre s. f.,
g.-d. art. asmuțírii;
pl. asmuțíri
asmuțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte, conj. prez. 3 sg. și pl. asmútă asmuțíre s. f., g.-d. art. asmuțírii; pl. asmuțíri ASMUȚÍ vb. a ațâța, a hărțui, a întărâta, a provoca, a stârni, (pop.) a sumuța, a zădărî, (Mold. și Bucov.) a hărăti. (~ câinii.) ASMUȚÍ vb. v. agita, ațâța, incita, instiga, întărâta, provoca, stârni, tulbura. ASMUȚÍRE s. ațâțare, întărâtare, provocare, stârnire, (pop.) zădărâre. (~ câinilor.) ASMUȚÍRE s. v. instigare. asmuțí (asmuțít, asmuțít), vb. –
1. a stîrni, a întărîta cîinii. –
2. A stîrni, a instiga, a îmboldi. –
Var. a(s)muța, muța, sumuți.
Mr. muțare „a suge”.
Lat. pop. ex*mucciāre (REW 5707; DAR), cu schimbare modernă de
conjug. Candrea-Dens., 1197, se gîndesc la *ammotiare, de la motus, care prezintă dificultăți mai mari. Pentru Șeineanu, Chien, 218, cuvîntul este „obscur”; Byhan 322 îl identifică cu sumuța și îl derivă de la
rut. smutiti.
Var. amuța pare a reprezenta un
lat. *ammucciāre (Pușcariu, Jb., XI, 110; Pușcariu 86 și 1146; REW 5707; DAR),
cf. poitev. amoisser. Dacă aceste sugestii sînt exacte, explicația semantismului se bazează pe mișcarea buzelor cînd chemi un cîine,
cf. sensul
mr. A ASMUȚÍ asmút tranz. 1) (câini) A îndemna să se năpustească asupra cuiva. 2) fig. (persoane) A aduce în mod intenționat într-o stare de agitație; a zădărî; a incita; a stârni; a instiga; a ațâța. /Orig. nec. asmuțì v.
1. a ațâța câinii;
2. fig. a îndemna la vrajbă, a întărâta. [Lat. AD SUB MUTIRE; v. amuța].
amúț și (vest)
sumúț, a
-á v. tr. (orig. lat.). Ațîț cîniĭ pe cineva cu interj. sa (Mold.) orĭ șo (Munt.): șo pe el! a amuța cîniĭ pe lup. Fig. Ațîț, instig: demagogiĭ amuță plebea pe ceĭ bogațĭ. – Și a
muța (Trans.) și a
asmuța. Fals a
asmuți. ASMUȚI vb. a ațîța, a hărțui, a întărîtă, a provoca, a stîrni, (pop.) a sumuța, a zădărî, (Mold. și Bucov.) a hărăți. (~ cîinii.) asmuți vb. v. AGITA. AȚÎȚA. INCITA. INSTIGA. ÎNTĂRÎTA. PROVOCA. STÎRNI. TULBURA. ASMUȚIRE s. ațîțare, întărîtare, provocare, stîrnire, (pop.) zădărîre. (~ cîinilor.)