aristocratizá [At: DN3 / Pzi: ~zéz / E: fr aristocratiser] 1 vt A da caracter aristocratic. 2 vr A-și însuși o manieră aristocratică.

aristocratizá vb., ind. prez. 1 sg. aristocratizéz, 3 sg. și pl. aristocratizeáză

ARISTOCRATIZÁ vb. I. tr. A da un caracter aristocratic. ♦ Refl. A-și însuși concepții și maniere aristocratice. [Cf. fr. aristocratiser].

ARISTOCRATIZÁ vb. 1. tr. a da un caracter aristocratic. II. refl. a-și însuși concepții și maniere aristocratice. (< fr. aristocratiser)

aristocratizá vb. refl. I A deveni aristocrat ◊ „[...] bunul simț – socotit îndeosebi o calitate preponderent populară – se rafinează, se aristocratizează [...]” Săpt. 20 IV 82 p. 2 (cf. fr. aristocratiser; DN3)