antilogíe sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr antilogie] Contradicție între două idei sau între două expresii.

ANTILOGÍE, antilogii, s. f. Contradicție între două idei sau între două expresii. – Din fr. antilogie.

ANTILOGÍE, antilogii, s. f. Contradicție între două idei sau între două expresii. – Din fr. antilogie.

ANTILOGÍE, antilogii, s. f. Contradicție între două idei sau două expresii. – Fr. antilogie.

antilogíe s. f., art. antilogía, g.-d. art. antilogíei; pl. antilogíi, art. antilogíile

antilogíe s. f., art. antilogía, g.-d. art. antilogíei; pl. antilogíi, art. antilogíile

ANTILOGÍE s.f. Contradicție între două idei, între două expresii. V. oximoron. [Gen. -iei. / < fr. antilogie, it. antilogia, gr. antilogia].

ANTILOGÍE s. f. contradicție între două idei. (< fr. antilogie)

*antilogíe f. (vgr. antilogía, d. antí, contra, și lógos, cuvînt). Rar. Contrazicere.

antilogie (gr. anti „contra” și logos „rațiune”, „argument”), sin. cu oximoron, termen folosit, în primul rând în logică și filozofie cu sensul de: contradicție între două idei filozofice; adesea: echilibru între judecăți opuse, între argumente contrare, din care ia naștere scepticismul (A). În literatură desemnează: a) fie contradicție între pasaje ale unei cărți; b) fie contradicție între opiniile unui autor în diferite lucrări ale sale.