ANIZODONTÍE s. f. dezvoltare inegală și asimetrică a dinților omologi. (< germ. Anisodontie)

ANIZ-, v. ANIZO-. □ ~ergie (v. -ergie), s. f., stare caracterizată prin existența unor gradiente de presiune, tensiune etc.; ~iconie (v. -iconie), s. f., inegalitate a imaginilor retiniene la cei doi ochi; ~odont (v. -odont), adj., care are dinții inegali; ~odontie (v. -odontie), s. f., dezvoltare inegală și asimetrică a dinților omologi; ~opie (v. -opie), s. f., deficiență vizuală caracterizată prin hipermetropie la un ochi și prin miopie la celălalt; ~oscilometrie (v. oscilo-, v. -metrie1), s. f., inegalitate de amplitudine a oscilațiilor arteriale; ~urie (v. -urie), s. f., stare în care debitul urinar variază, alternativ, de la oligurie la poliurie.