anihila vt [At: MAIORESCU, D. II, 210 / Pl: ~léz / E: fr annihiler, lat annihilare] 1 A anula efectul unui lucru Si: a înlătura, a neutraliza. 2 A anula acțiunea cuiva. 3 (Fig) A reduce la tăcere pe cineva.

anihiláre sf [At: DA / Pl: ~lari / E: anihila] 1 Anulare a efectului unui lucru Si: anihilat1 (1). 2 Anulare a acțiunii cuiva Si: anihilat1 (2). 3 (Fig; d. oameni) Reducere la tăcere (3) Si: anihilat1 (3).

ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.

ANIHILÁRE, anihilări, s. f. Acțiunea de a anihila. – V. anihila.

ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.

ANIHILÁRE, anihilări, s. f. Acțiunea de a anihila. – V. anihila.

ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A reduce la nimic, a nimici. Miliarde de stropi pătrunși între celulele humei îi anihilează orice rezistență, îngăduind oamenilor să o modeleze ca pe o ceară. BOGZA, C. O. 222.

ANIHILARE s. f. Acțiunea de a anihila; reducere la nimic, nimicire.

ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A reduce la nimic; a nimici. – Fr. annihiler (lat. lit. annihilare).

ANIHILÁRE, anihilări, s. f. Acțiunea de a anihila; nimicire.

anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză

anihiláre s. f., g.-d. art. anihilắrii; pl. anihilắri

anihilá vb., ind. prez. 1 sg. anihiléz, 3 sg. și pl. anihileáză

anihiláre s. f., g.-d. art. anihilării; pl. anihilări

ANIHILÁ vb. 1. a anula, a contracara, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale...) 2. a anula, a neutraliza, a paraliza. (O sfială îi ~ orice mișcare.)

ANIHILÁRE s. anulare, contracarare, împiedicare, neutralizare, zădărnicire. (~ efectelor negative ale...)

ANIHILÁ vb. I. tr. A nimici, a anula. [< fr. annihiler, cf. lat. nihil – nimic].

ANIHILÁRE s.f. Acțiunea de a anihila; nimicire. ♦ (Fiz.) Proces prin care o particulă și o antiparticulă interacționează, transformându-se într-o particulă de altă natură. [< anihila].

ANIHILÁ vb. tr. a zădărnici, a nimici, a anula un efect, o acțiune; a neutraliza. (< fr. annihiler, lat. annihilare)

ANIHILÁRE s. f. acțiunea de a anihila. ◊ (fiz.) proces prin care o particulă și o antiparticulă interacționează, transformându-se într-o particulă de altă natură. (< anihila)

A ANIHILÁ ~éz tranz. (activități, acțiuni, efecte etc.) A reduce la nimic. /<fr. annihiler, lat. annihilare

anihilà v. a nimici, a desființa.

*anihilațiúne f. (mlat. annihilátio, -ónis). Nimicire. – Și -áție, dar ob. -áre.

*anihiléz v. tr. (mlat. annihilo, -áre, d. nihil, nimic). Nimicesc.

ANIHILA vb. a anula, a contracara, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale...)

ANIHILARE s. anulare, contracarare, împiedicare, neutralizare, zădărnicire. (~ efectelor negative ale...)