anerisí vtr [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 338/7 / Pzi: ~sesc / E: ngr ὰναιρῶ] (Jur; înv) 1-2 A (se) desființa. 3-4 A (se) retrage. 5-6 A (se) anula.

anerisí (anerisésc, anerisít), vb. – (Înv.) A anula, a revoca, a contramanda. Ngr. ἀναιρῶ „a anula, a distruge”, aorist ἀναίρησα (Cihac, II, 634; Gáldi 147). Sec. XVIII.

anerisí, anerisésc, vb. IV (înv.) a anula, a desființa