anastomoza vt [At: DEX2 / Pzi: -zéz / E: fr anastomoser] A stabili (chirurgical) o legătură între două vase sangvine sau între două organe cavitare.

anastomozáre sf [At: MDA ms / Pl: ~zări / E: anastomoza] Stabilire (chirurgicală) a unei legături între două vase sangvine sau între două organe cavitare Si: (rar) anastomozat1.

ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser.

ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser.

anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză

anastomozá vb. (sil. mf. -sto-), ind. prez. 3 sg. anastomozeáză

anastomozáre s. f., g.-d. art. anastomozării

ANASTOMOZÁ vb. I. tr. (Biol.) A stabili o legătură prin anastomoză. [< fr. anastomoser].

ANASTOMOZÁ vb. I. tr. a practica o anastomoză. II. refl. a se îmbina prin anastomoză. (< fr. anastomoser)

*anastomozéz v. tr. (d. anastomoză). Unesc pin anastomoză, îmbuc: doŭă vine care s’aŭ anastomozat.

ANASTOMOZÁRE (< fr. {i}) s. f. 1. Mod de prezentare a unei rețele de fisuri mineralizate sub formă de filoane mai mult sau mai puțin paralele, legate între ele prin filonașe oblice. 2. Proces de astupare a gurii de vărsare a unui curs de apă cu propriile aluviuni și ramificarea în mai multe brațe ce comunică între ele.