ambuteia vt [At: DEX2 / P: ~te-ia / Pzi: ~iéz / E: fr embouteiller] (Frm) A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație.

AMBUTEIÁ, ambuteiez, vb. I. Tranz. A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație. [Pr.: -te-ia] – Din fr. embouteiller.

AMBUTEÍA, ambuteiez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație. [Pr.: -te-ia] – Din fr. embouteiller.

ambuteiá vb., ind. prez. 1 sg. ambuteiéz, 3 sg. și pl. ambuteiáză

AMBUTEIÁ vb. I. tr. 1. a îmbutelia. 2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulația, navigația. II. refl. a se încrucișa, a se împiedica. (< fr. embuteiller)

ambuteiá vb. refl. I (fig.) A se împiedica ◊ „Cei trei autori sunt veterani într-o viață publică extrem de tumultuoasă. Carierele lor s-au cumulat, s-au înstrăinat, «s-au ambuteiat».” f.d. (din fr. embouteiller; PR sec. XX)