alsắu sn [At: DOSOFTEI, ap. HEM 907 / Pl: ~uri / E: al său prin substantivare] (Înv) Însușire.

alsắu, alsắuri, s.n. (înv.) însușire, proprietate

alsắŭ n., (cuv. lit. format din al și săŭ 2 după vsl. svoĭstvo și vgr. idiótes). L. V. (Dos. Antim). Însușire.