alpéstru, ~ă a [At: DA / Pl: ~eștri, -re / E: fr alpestre] 1-6 Alpin.

ALPÉSTRU, -Ă, alpeștri, -stre, adj. Alpin; de mare altitudine. – Din fr. alpestre.

ALPÉSTRU, -Ă, alpeștri, -stre, adj. Alpin; de mare altitudine. – Din fr. alpestre.

ALPÉSTRU, -Ă, alpeștri, -stre, adj. Propriu Alpilor, de Alpi; din regiunile muntoase înalte. Regiune alpestră. Vegetație alpestră.

ALPÉSTRU, -Ă, alpeștri, -stre, adj. Alpin. – Fr. alpestre.

MĂLĂÓI, mălăoi, s. m. Numele a doi arbuști care cresc pe stânci și au flori galbene și frunze liniare, acoperite cu peri. (Helianthemum alpestre și rupifragum).

alpéstru adj. m., pl. alpéștri; f. alpéstră, pl. alpéstre

alpéstru adj. m., pl. alpéștri; f. sg. alpéstră, pl. alpéstre

ALPÉSTRU adj. v. alpin.

MĂLĂÓI s. (BOT.; Helianthemum alpestre și rupifragum) (reg.) ferăstrău, rujă, iarba-osului.

ALPÉSTRU, -Ă adj. (Rar) Alpin, de mare altitudine. [< fr. alpestre].

ALPÉSTRU, -Ă adj. alpin. (< fr. alpestre)

ALPÉSTRU ~stră (~ștri, ~stre) Care ține de munții Alpi și de regiunile muntoase înalte; alpin. Regiune ~stră. [Sil. -pes-tru] /<fr. alpestre

alpestru a. ce ține de Alpi: pășuni alpestre.

*alpéstru, -ă adj. (lat. alpestris, it. -estre). De Alpĭ, din Alpĭ: pozițiune alpestră.

alpestru adj. v. ALPIN.