albinísm sn [At: DA ms / E: fr albinisme] 1 Anomalie congenitală care constă în lipsa totală sau parțială de pigmenți în celulele inferioare ale pielii, determinând culoarea albicioasă a pielii și a părului și, uneori, culoarea roșiatică a irisului. 2 Insuficiență de materii colorante la plante, determinând decolorarea totală sau parțială a frunzelor.

ALBINÍSM s. n. Anomalie congenitală care constă în lipsa totală sau parțială de pigmenți în celulele inferioare ale pielii, manifestată prin culoarea albicioasă a pielii și a părului și uneori prin culoarea roșiatică a irisului. ♦ Insuficiență de materii colorante la plante, manifestată prin decolorarea totală sau parțială a frunzelor. – Din fr. albinisme.

ALBINÍSM s. n. Anomalie congenitală care constă în lipsa totală sau parțială de pigmenți în celulele inferioare ale pielii, manifestată prin culoarea albicioasă a pielii și a părului și uneori prin culoarea roșiatică a irisului. ♦ Insuficiență de materii colorante la plante, manifestată prin decolorarea totală sau parțială a frunzelor. – Din fr. albinisme.

ALBINÍSM s. n. Insuficiență nativă de pigmentație, care se manifestă prin culoarea albicioasă a pielii și a părului și uneori prin culoarea roșiatică a irisului. ♦ Insuficiență de materii colorante la plante, manifestată prin decolorare totală sau parțială a frunzelor.

ALBINÍSM s. n. Lipsă de pigmenți în celulele inferioare ale pielii, manifestată prin culoarea albicioasă a pielii și a părului și uneori prin culoarea roșiatică a irisului. ♦ Insuficiență de materii colorante la plante, manifestată prin decolorarea totală sau parțială a frunzelor. – Fr. albinisme.

albinísm s. n.

albinísm s. n.

ALBINÍSM s.n. Insuficiență congenitală de pigmentație a pielii, a părului sau a irisului. ♦ Decolorare a frunzelor unor plante, datorită lipsei de materii colorante. [< fr. albinisme, cf. lat. albus – alb].

ALBINÍSM s. n. 1. anomalie congenitală în depigmentarea pielii și părului sau a irisului. 2. absență a clorofilei în frunze. (< fr. albinisme)

ALBINÍSM n. 1) Lipsă congenitală totală sau parțială a pigmenților (din piele, păr, pene etc.). 2) Anomalie care constă în decolorarea frunzelor unor plante din cauza lipsei de coloranți. /<fr. albinisme

albinism n. caracterul fizic al unui albino. Cei afectați de albinism suportă cu anevoie razele soarelui.

*albinízm n. (d. albinos). O boală care face să se descoloreze pelea și păru și să se înroșească ochiĭ. Negriĭ bolnavĭ de albinizm aŭ pete albe pe pele. Sînt și animale bolnave de albinizm (șoaricĭ albĭ, ĭepurĭ albĭ, merle albe, corbĭ albĭ, elefanțĭ albĭ). Sînt chear și vegetale bolnave de această boală (lipsa de clorofilă).