16 definiții pentru agonisit
agonisi vt [At: COD. VOR. 45 / Pzi: ~sesc / E: ngr αγονίζομε] 1Acâștiga prin muncă. 2 A economisi. 3 A obține. 4 (Înv) A munci. agonisít1 sn [At: JAHRESBER. VII, 82 / Pl: ? / E: agonisi] 1-3 (Reg) Agonisire (1-3). agonisít2, ~ă [At: VARLAAM, C. 302/1 / Pl: ~iți, ~e / E: agonisi] 1 a Câștigat (prin muncă). 2 a Economisit. 3 a Obținut. 4 sf Resurse de trai, hrană. 4 sf (Înv) Leafa. AGONISÍ, agonisesc,
vb. IV
Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. ♦ A strânge, a pune deoparte; a economisi. – Din
ngr. agonízome (
aor. agonisthika) „a lupta”.
AGONISÍ, agonisesc,
vb. IV.
Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. ♦ A strânge, a pune deoparte; a economisi. – Din
ngr. agonízome (
aor. agonisthika) „a lupta”.
AGONISÍ, agonisesc,
vb. IV.
Tranz. A dobîndi, a cîștiga prin muncă. Răsufla iute, ca și cum ea ar fi agonisit ou truda ei... averile familiei. DUMITRIU, B. F. 120. Tot ce am agonisit am cheltuit cu drumul. BART, E. 281. Stau în drum să mă gîndesc. Ce s-apuc, ce să muncesc, Pînea să-mi agonisesc. ALECSANDRI, P. P. 285. ◊
Fig. Badiul tot măcelărește... Mulți dușmani agonisește. TEODORESCU, P. P. 538.
AGONISÍ, agonisesc,
vb. IV.
Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. –
Ngr. agonizomai (
aor. agonisa) „a lupta”.
agonisí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. agonisésc,
imperf. 3
sg. agoniseá;
conj. prez. 3 să agoniseáscă
agonisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agonisésc, imperf. 3 sg. agoniseá; conj. prez. 3 sg. și pl. agoniseáscă AGONISÍ vb. 1. v. economisi. 2. a dobândi, a procura, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ cele necesare.) A agonisi ≠ a cheltui, a risipi, a prăpădi agonisí (-sésc, -ít) vb. –
1. (
Înv.) A munci, a trudi. –
2. A obține, a cîștiga. –
3. A economisi, a pune deoparte. -
Mr.agunisescu, agunisire „a munci”,
megl. angunisés, a(n)gunisiri „ a se grăbi”. Mgr. ἀγωνίξομαι, aorist ἀγώνισα „a lupta” (Roesler 563; DAR), de unde provin și
it. agognare „a dori amarnic”, și în toate limbile romanice, agonia (
rom. agonie,
s. f., din
fr.; agoniza,
vb.; agonistic,
adj.). –
Der. agoniseală,
s. f. (muncă; cîștig, bunuri); agonisită,
s. f. (cîștig, economii); agonisitor,
adj. (muncitor; care cîștigă bine prin muncă).
A AGONISÍ ~ésc tranz. (bani, avere) A dobândi prin muncă asiduă (punând deoparte); a aduna; a strânge. /<gr. agonizo agonisì v. a câștiga cu anevoie, a dobândi cu mari osteneli. [Gr. bizantin AGONIZO, a lupta: câștigul e considerat ca rezultatul luptei pentru existență (v. câștiga)].
agonisésc v. tr. (mgr. aggonízome, aor, agónisa, lupt, mă silesc; vsl. agonisovati, a lupta, a suferi; it. agognare, a dori cu lăcomie, d. vgr. agoniáo, mă tem de nereușită. V.
agonie). Adun avere cu greŭ: atîta am agonisit și eŭ! Vechĭ. Dobîndesc, capăt.
AGONISI vb. 1. a acumula, a aduna, a economisi, a face, a strînge, (pop.) a chivernisi, (reg.) a priștipi, a răgădui, a sclipui, (Transilv.) a mirui, (Olt. și Munt.) a scofeli, (Ban.) a stăci, (Transilv. și Maram.) a șporoli, (prin Maram.) a zorobi, (fig.) a prăsi. (A ~ o avere bunicică.) 2. a dobîndi, a procura, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ cele necesare.) Agonisit dex online | sinonim
Agonisit definitie
Intrare: agonisi
agonisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a