adaptație sf [At: DA / Pl: ~ii / V: (înv) ~țiune / E: fr adaptation] Adaptare (1).

ADAPTÁȚIE, adaptații, s. f. (Înv.) Adaptare (1). – Din fr. adaptation.

ADAPTÁȚIE, adaptații, s. f. Adaptare (1). – Din fr. adaptation.

adaptáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. adaptáția (-ți-a), g.-d. art. adaptáției; pl. adaptáții, art. adaptáțiile (-ți-i-)

adaptáție s. f. (sil. -ți-e), art. Adaptáția (sil. -ți-a), g.-d. art. adaptáției; pl. adaptáții, art. adaptáțiile (sil. -ți-i-)

ADAPTÁȚIE s.f. Adaptare. [Var. adaptațiune s.f. / < fr. adaptation].

ADAPTÁȚIE s. f. adaptare. (< fr. adaptation)

adaptați(un)e f. lucrarea de a adapta și rezultatul ei: potriveală, brodire.

*adaptațiúne f. (lat. adaptátio, -ónis). Acțiune de a adapta. – Și -áție, dar ob. -áre.