accentuațiúne sf [At: DA / P: ~tu-a-ți-u- / Pl: ~ni / E: accentua + -țiune] 1-2 (Înv) Accentuare (1-2).

accentuați(un)e f. lucrarea și modul de a accentua, intonațiune.

*accentuațiúne f. (d. accentuéz). Acțiunea de a accentua, de a intona. – Și -áție, dar maĭ des -áre.