absciziune sf [At: DA / P: ~zi-u- / Pl: ~ni / E: fr abscission] (Med) Rezecție.

ABSCÍZIE, abscizii, s. f. (Med.) Tăiere a unei părți sau a unui organ al corpului. [Pr.: -zi-e-. – Var. absciziúne s. f.] – Din fr. abscission.

ABSCIZIÚNE s. f. v. abscizie.

ABSCIZIÚNE, absciziuni, s. f. (Med.) Tăiere a unei părți sau a unui organ al corpului. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. abscission.

ABSCIZIÚNE, absciziuni, s. f. Extirpare prin tăiere a unei părți, a unui organ al corpului. V. amputare. – Pronunțat: -zi-u-.

ABSCIZIÚNE, absciziuni, s. f. Extirpare prin tăiere a unei părți sau a unui organ al corpului. [Pr.: -zi-u-] – Fr. abscission (lat. lit. abscissio, -onis).

abscízie (-zi-e) s. f., art. abscízia (-zi-a), g.-d. art. abscíziei; pl. abscízii, art. abscíziile (-zi-i-)

absciziúne s. f., pl. absciziúni

ABSCIZIÚNE s.f. Extirpare a unei părți sau a unui organ al corpului. [Pron. -sci-zi-u-, pl. -ni. / cf. fr. abscision, lat. abscisio].

absciziúne s. f. extirpare a unui organ al corpului. (< fr. abscision, lat. abscisio)

ABSCIZIÚNE f. med. Înlăturare prin intervenție chirurgicală a unei părți sau a unui organ al corpului. /<fr. abscission

*absciziúne f. (lat. abscísio, -ónis. V. inciziune). Retezare, amputare a uneĭ părțĭ fără os.