CASÁ, casez, vb. I. Tranz.
1. A anula (în
întregime sau
parţial) o
hotărâre judecătorească în urma admiterii
recursului.
2. A
efectua totalitatea operaţiilor privind
scoaterea definitivă din folosinţă şi din
inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice; a lichida.
3. (Rar) A
sparge. – Din fr.
casser.
CÁSA s. art. v.
gemma, perla.
CASÁ vb. v.
fărâma, sfărâma, sparge, zdrobi.
casá vb., ind. prez. 1 sg.
caséz, 3 sg. şi pl.
caseáză
A CAS//Á ~éz tranz. 1)
(sentinţe ale unei instanţe judecătoreşti inferioare) A anula în urma unui
recurs sau a unui apel. 2)
(lucruri vechi, maşini, aparate deteriorate etc.) A
scoate din uz; a da la reformă; a
reforma. 3)
rar (obiecte fragile) A face să-şi piardă integritatea (prin ciocnire, lovire, apăsare etc.). /<fr.
casser
CASÁ vb. I. tr. 1. A anula, în urma unui apel sau a unui
recurs, o sentinţă judecătorească.
2. (
Rar) A
sparge. ♦ A
scoate din serviciu, a
reforma (o
maşină, un
aparat uzat etc.). [< fr.
casser].
casá (-séz, -át), vb. – A anula. Fr.
casser. – Der.
casant, adj.;
casaţie, s.f. (Arg., minunat, de calitatea întîi).
CASÁ vb. I. tr. 1. a anula, în urma unui
recurs, o
hotărâre judecătorească. 2. (rar) a
sparge. 3. a
scoate din uz şi din
inventar, a
reforma (o
maşină, un
aparat etc.). II. refl. (despre vin) a-şi pierde culoarea naturală în contact cu aerul. (< fr.
casser)
